Chiar e frumoasă toamna la Cluj. Nu vara, care goleşte oraşul şi îi dă febră, nici primăvara, tot mai scurtă şi mai friguroasă, nici iarna mohorâtă şi murdară, ci toamna este cel mai frumos anotimp la Cluj. Mai ales dacă e o toamnă lungă şi caldă, aşa cum se anunţă cea de anul acesta şi cum au fost toate în ultimii ani.
Într-o dimineaţă de toamnă, când soarele nu s-a ridicat încă până în vârful cerului, oraşul amorţit se poleieşte cu un nimb de aur. Lumina încălzeşte clădirile cu feţe căzute şi le face să strălucească pe cele noi sau renovate. Sunetele din jur par estompate, ca şi când tot oraşul ar păşi în vârful picioarelor, să nu deranjeze razele. Nu degeaba poetul Horea Bădescu a spus că la Cluj toamna este „nebun de frumoasă”:
„Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuzi.
acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj.
Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte „sumus dum juvenes”.
O stea poţi purta noaptea asta pe umăr
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!”
M-a bucurat postarea asta, pt ca mi-a adus aminte de tineretea mea studenteasca
Ne bucură comentariul dvs pentru că este primul pe acest blog 🙂
Of, ce dor îmi e de Cluj!
Pai, hai la Cluj 🙂
Acuş, acuş!
in 2008 am scris un editorial fabulos in ziua de cluj, intitulat exact asa…am avut un mare succes cu el….fac prozelitzi…
Absolut