Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Sibiu’

unesco

Sigla Patrimoniului Mondial

Transilvania nu stă rău, teoretic, din punct de vedere al numărului monumentelor culturale înscrise pe lista Patrimoniului Mondial.

Această listă, iniţiată, supervizată şi gestionată de UNESCO,  conţine monumentele culturale sau naturale care reprezintă o „valoare universală remarcabilă” pentru umanitate, fiind, astfel, lista pe care se află cele mai importante bunuri culturale şi naturale ale omenirii.

De aceea, nu e puţin lucru ca un monument să ajungă pe listă. În ţările civilizate, zonele care fac parte din Patrimoniul Mondial beneficiaza de o mare notorietate şi o promovare pe măsură, fiind privite ca destinaţii premium de turism. (mai mult…)

Read Full Post »

Ghidul Baedeker al Transilvaniei de la 1896 prezintă detalii despre traseul căilor ferate din Ardeal, amănunte despre oraşe şi târguri, cu indicarea principalelor hoteluri şi restaurante – cele mai bune fiind notate cu câte o stea -, dar şi ponturi pentru excursii în împrejurimile acestora sau în Munţii Făgăraş ori Apuseni. Atenţia cea mai mare a fost acordată celor trei mari oraşe ale regiunii: Cluj, Braşov şi Sibiu. Pentru cei doritori şi de alte detalii, textul complet al ghidului poate fi găsit aici.

Piaţa centrală a Clujului în 1896

Klausenburg, ung. Kolozsvár. – Hoteluri. Hotel Central, în piaţă; Hungaria; *Königin von England; Biasini, lângă Universitate. – Restaurant al căilor ferate. – Cafenele Nagy Gabor, Europa; ambele în piaţă. – Birjă din gară, 60 coroane, cu doi cai, 1 florin; Omnibus 30 de coroane. – Tramvai spre oraş pe Nagyutza (Strada Mare – n.r.). – Tramvai cu aburi de la gară prin oraş spre Cluj-Mănăştur.

Klausenburg (1145 de picioare), un oraş cu 33.000 de locuitori, pe Someşul Mic, fondat de saxoni în 1272, este reşedinţa autorităţilor comitatului Kolozs (Cluj – n.r.), a unui superintendent unitarian şi reformat şi a unei universităţi maghiare (din 1872). (mai mult…)

Read Full Post »

Biserică românească

În 1865 la Londra vedea lumina tiparului o monografie amplă a Transilvaniei, în aproape 650 de pagini. Volumul, scris de poetul şi jurnalistul Charles Boner, este intitulat „Transilvania; produsele şi poporul său” şi descrie aproape exhaustiv Ardealul vremii.

Cartea conţine foarte multe ilustraţii realizate în tehnica xilogravurii – gravuri în lemn după fotografii – pentru standardele vremii. 16 dintre acestea mi-au plăcut în mod deosebit şi le redau aici, dat fiind că drepturile de autor au expirat demult. (mai mult…)

Read Full Post »

Pagina de titlu a „Legendariului Românesc”

De câteva zile sunt încântatul posesor al unei „Cărţi de cetire”, tipărită în 1864,  la Buda, pentru uzul elevilor români din Imperiul Austriac. Volumul, destul de subţirel (160 de pagini), a fost hărăzit instruirii învăţăceilor de clasa a treia.

Este scris cu litere chirilice în majoritate,  dar cuprinde şi pagini cu litere latine. Manualul are patru părţi: „Economia elementară” (cu chirilice), „Descrierea Austriei în deobsce” (cu chirilice, ultima parte cu latine), „Naraţiuni folosîtoarie” (cu latine) şi „Parimii (?) pentru vieaţa practică” (cu chirilice).

Numele complet al cărţuliei este „Carte de cetire sau legendariu românesc pentru a treia clasă a şcoalelor poporene”. Foarte interesante mi s-au părut descrierile făcute provinciilor imperiale, fiind vorba de o descriere oficială a acestora, într-o perioadă destul de tulbure, cu doar trei ani înainte de formarea Austro-Ungariei, şi la un an după Dieta de la Sibiu, în urma căreia, pentru o perioadă scurtă de timp, românilor le-au fost garantate aceleaşi drepturi cu cele ale celorlalte naţiuni transilvănene.
(mai mult…)

Read Full Post »

Cred că descrierea pe care Antonio Possevino, primul rector al Colegiului Iezuit din Cluj (stră-strămoşul Universităţii „Babeş-Bolyai” de astăzi), a făcut-o Transilvaniei la 1583 merită detaliată un pic, măcar pentru că nu am găsit niciunde textul pe internet. Aşa că voi reda în câteva episoade paragrafele mai relevante ale acestei descrieri.

Peisaj tipic Transilvaniei saxone ©7C

Peisaj tipic Transilvaniei saxone ©7C

Iată o descriere a celor şapte oraşe săseşti (dintre care Clujul era deja pe jumătate maghiarizat) făcută de Possevino, atât din documentarea la faţa locului cât şi inspirat de lucrarea lui Georg von Reichestorffer, „Chorographia Transylvaniae”. Accentul este pus îndeosebi pe cele mai mari oraşe al Transilvaniei de la vremea respectivă, Sibiul şi Braşovul. (mai mult…)

Read Full Post »