Feeds:
Articole
Comentarii

Manualul numără 75 de pagini © Adevărul

Se mai întâmplă şi lucruri normale. Elevii din localităţile de pe Valea Sebeşului – supranumită de Mihail Sadoveanu „Valea Frumoasei”, după numele dat apei de locuitorii de la izvoarele ei  – au, începând de astăzi, şansa de a studia la şcoală dintr-un manual dedicat zonei în care locuiesc. Manualul-îndrumar „Valea Frumoasei, de la Patrimoniu cultural local la Patrimoniu UNESCO” este destinat elevilor din clasele  I-VIII şi cuprinde o descriere a locurilor, satelor, obiceiurilor şi monumentelor zonei. Citește în continuare »

Familie de pădureni la masă

La Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj s-a deschis din 19 ianuarie o expoziţie temporară care prezintă două zone extrem de interesante din partea de sud-vest a Transilvaniei: Ţara Haţegului şi Ţinutul Pădurenilor. Expoziţia este prima dintr-o serie care îşi propune să prezinte principalele zone etnografice din Transilvania. Nu vă aşteptaţi însă la cine ştie ce realizare muzeografică, fiindcă e vorba doar de încă o improvizaţie în stil românesc: în două încăperi ale muzeului sunt agăţate pe pereţi câteva zeci de obiecte şi trei-patru fotografii de la începutul secolului al XX-lea din cele două zone etno-geografice hunedorene învecinate. Citește în continuare »

Una din cele patru ferestre care se mai păstrează ©7C

Comuna Vinţu de Jos este cel mai bine cunoscută ca locul unde te dai jos din tren ca să iei legătura spre Sibiu, sau ca locul pe unde scurtezi drumul dintre Alba Iulia şi Deva, ca să nu intri prin Sebeş. În grabă spre alte zări, puţini turişti opresc să vadă ruinele castelului renascenstist Martinuzzi sau biserica evanghelică din localitate. Mare pierdere nu este, deoarece, dată fiind starea în care se află cele două monumente istorice, se poate spune că la Vinţu de Jos timpul şi indiferenţa au ucis atât Renaşterea, cât şi Reforma.

Ruinele castelului se află cam la un kilometru pe stânga de drumul principal care străbate comuna, cum vii dinspre Deva. Citește în continuare »

Ion Pop Reteganul

Se întâmpla în 1865. Marele dascăl şi cărturar Ion Pop Reteganul era un puşti de 12 ani, înscris în clasa a II-a normală (elementară) la Năsăud. Ajunsese acolo abia după ce tatăl său a moştenit 1000 de florini şi aşa a avut bani să-l trimită la şcoală.

Cele păţite în acei ani de Ion Pop Reteganul la „şcoalele cele mari” de la Năsăud, Gherla şi Deva au apărut în diverse publicaţii până ce au fost strânse, în 1969, într-un volum intitulat „Amintirile unui şcolar de altădată”. Cartea a fost reeditată acum patru ani la Cluj, de Eikon. Mulţumesc editorului care mi-a făcut-o cadou. Am descoperit în paginile ei un Creangă al Transilvaniei mai puţin pus pe şotii, dar ceva mai sfătos.

„După Crăciun, cum merg cu ciubotele cele nouă, îmi ţin nouă-nouţe, o săptămână-ntreagă, adecă, până-n dumineca cea mai apropiată. Atunci, după biserică, prânzăsc şi hai la săniuţă. Făcusem în grădina învăţătoriului B. Mureşan un săniuş bun, unde mă dam cu fete şi băieţii d-sale. Citește în continuare »

Turnul octogonal văzut din curtea Bisericii Franciscane ©7C

Majoritatea celor care trec prin Sebeş cu maşina înjură centrul strâmt al oraşului şi lipsa unei centuri ocolitoare. Ambuteiajele sunt la ordinea zilei în micuţul oraş, aflat exact unde se întretaie Coridorul IV Pan-European cu şoseaua care leagă Transilvania de Nord cu cea de Sud, pe ruta Sebeş-Turda. 

Centrul înghesuit al oraşului este de fapt o lecţie de supravieţuire: în ciuda asediilor, jafurilor, incendiilor, molimelor sau doctrinelor politice distructive pe care le-a avut de înfruntat, Sebeşul îşi păstrează de peste 500 de ani acelaşi plan urbanistic în zona centrală. 

O piaţă mare şi una mică, despărţite de o biserică fortificată, două străzi aproape paralele care îl străbat dintr-un capăt în celălalt, mărginind ambele pieţe, şi câteva stradele care se rup perpendicular din cele două artere mai mari, totul înconjurat de un zid mai degrabă oval decât dreptunghiular. Cam aşa arată  la prima vedere centrul Sebeşului. Un proiect simplu şi atât de funcţional încât a trebuit să vină epoca autostrăzilor ca miezul bătrânului burg să vădească defecte de fabricaţie.  Citește în continuare »

Cetatea Colţ abia mai răsuflă de bălăriile care o invadează ©7C

Nu mai e niciun mister că misteriosul Castel din Carpaţi este identificat de majoritatea celor care s-au ocupat de subiect cu Cetatea Colţ, ctitorie a nobililor Cândeşti, maghiarizaţi Kendeffy, de pe raza comune Râu de Mori, în Ţara Haţegului. De altfel, în centrul comunei, există un panou, la fel ca în multe alte  localităţi, care te informează că te afli pe urmele lui Jules Verne în România.

Panourile în speţă au fost instalate în 2005, când UNESCO a declarat Anul Jules Verne, cu ocazia centenarului morţii marelui vizionar, iar autorităţile române au marcat momentul aşa cum s-au priceput ele. Citește în continuare »

Onoare războinicului

Monumentul reprezintă un ostaş în armură medievală ©7C

În comuna Şibot, de la marginea judeţului Alba înspre Hunedoara, este amplasat un monument pe cât de simplu pe atât de impunător, în amintirea bătăliei de la Câmpul Pâinii – nume purtat de întinsul şes dintre Orăştie şi Sebeş.

Monumentul, destul de neobişnuit prin aspectul său războinic, este remarcat mai cu seamă de călătorii al căror tren opreşte câteva minute în gara din Şibot. În rest, rarii turişti care se duc să-l viziteze sunt priviţi mirat de şibotenii de pe peronul gării austere, unde aşteaptă trenul de Orăştie, Vinţu de Jos ori Alba Iulia. Citește în continuare »