Au trecut 91 de ani de la proclamarea Unirii, devenită sărbătoare naţională din 1990. Un moment bun pentru oficialităţi să turuie la microfon, în capitală sau la Alba Iulia, cuvintele calpe potrivite de cu seară de consilierii de imagine.
Cu siguranţă nu vor spune niciun cuvânt despre două prevederi-cheie din rezoluţia citită de Iuliu Hossu şi aclamată de zeci de mii de oameni.
Fotocopie după originalul rezoluţiei
Este vorba despre subpunctul 1 al punctului III, care priveşte drepturile minorităţilor naţionale şi este în concordanţă cu cele mai bune practici ale momentului actual, deşi a fost redactat acum aproape un secol, şi de punctul IX, care statuează autonomia Transilvaniei, Banatului şi Partiumului, acestea urmând să aibă propriul parlament, denumit Mare Sfat Naţional. Din acest paragraf s-a ales praful odată cu dizolvarea Consiliului Dirigent, în aprilie 1920.
Iată cele două puncte:
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
- Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
(…)
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.
[…] Ne-am rupt de Vest şi ne-am unit cu estul şi sudul. Ăsta e motiv de bucurie? Am uitat promisiunile din 1918. Şi pentru asta trebuie să ne […]
E un lucru mai putin stiut dar si rezolutia adoptata de Sfatul Tării din Basarabia la 27 martie 1918 prin care se proclama unirea cu Regatul României prevedea intre altele ca Basarabia se va bucura de un statut de autonomie in cadrul statului român, Sfatul Ţarii urmînd sa fie mentinut ca un organ de administrare a regiunii. Regele Ferdinand a acceptat actul in forma aceasta insa la una din primele sedinte ale Sfatului dupa unirea Basarabiei cu tara mamă s-a votat renuntarea la cateva articole dn rezolutie intre care si la cel referitor la autonomie.
Nu ştiam acest lucru, mulţumesc de informaţie.
Puctele din proclamatia Unirii nu au fost uitate.
Bratianu a inteles ca, a accepta cererile politicienilor din Transilvania- de ex. Iuliu Maniu, de a isi pastra anumite privilegii politice, sunt periculoase si pot in viitor sa creeze Romaniei probleme.
Istoria a demonstrat ca actiunea lui Bratianu si a celor care sustineau unirea fara conditii a Transilvaniei si Basarabiei cu Romania a fost cea corecta.
Unirea romanilor trebuia facuta chiar daca toti romanii ar fi ajuns sa manance doar apa si paine .
[admin edit]: Mesajele pentru terţi pune-le pe blogul lor.
Oricate ganduri bune ar fi avut ardelenii, nu-i iert ca au semnat documentul asta stiind ca Bucurestiul si-a incalcat toate promisiunile fata de Iasi si Moldova facute in 1859.